In ultima perioada m-am gandit des la perioada cand eram in liceu. Imi amintesc foarte bine ca la sfarsitul clasei a 12 - a cand am tinut discursul de final desi spuneam clasei cat de dor imi va fi de toti nu credeam cu adevarat ce spuneam. Probabil era o tactica furata din politica.

Zilele trecute insa povestind cu fetele despre cum si ce faceam noi pe atunci am realizat ca imi pare cu adevarat rau ca totul a trecut parca prea repede, prea curand.

Cum multa lume spune ca amintirile fac din tine ceea ce esti astazi am sa ma povestesc doua intamplari hazlii din liceu pe care mi le amintesc cu drag astazi.

Prima povestioara:

Eram in clasa a 10 - a la ora de chimie in laborator, pentru ca nu am ajuns la ora la timp, ca de obicei, a trebuit sa stau in spatele clasei.

Spre fericirea mea observasem ca in ziua respectiva doamna profesoara lipsea asadar urma sa dam un test si sa facem ora impreuna cu clasa a 12 - a. Nu orice clasa ci chiar aceea in care se afla “iubirea vietii mele”.

Superb, mi-am zis cand am observat ca domnul cu pricina statea chiar in fata mea. Ce-i de facut sa ma si observe m-am gandit iar ideea nu a intarziat sa apara. M-am gandit ca cel mai bine ar fi sa vorbesc cu prietena mea de banca despre mine, cat de frumoasa sunt eu si desteapta si cum orice baiat ar fi binecuvantat sa ma aiba ca prietena. Zis si facut. Dupa jumatate de ora de vorbit incontinuu am obosit ca tot omul si am vrut sa ma odihnesc. Problema era ca scaunul meu nu avea spatar, nu mai apucasem pentru ca venisem printre ultimele. Cand am vrut sa-mi odihnesc spatele meu superb am cazut de la o distanta deloc de trecut cu vederea. In linistea de mormant din clasa s-a auzit cum dau frumos cu capul de gresie si cum plonjez cu picioarele in sus, chiar in spatele “viitorului meu fost iubit”. Rasul a izbucnit instantaneu iar X s-a intors spre mine si a dat foarte dezaprobator din cap probabil spunandu-si in mintea lui: ce copil prost.

Sincer nu mi-a fost rusine de nimeni de acolo, in timp ce aterizam ma gandeam doar ca mi-am ratat sansa vietii mele si ca iubirile de liceu sunt doar in filmele americane, asa ceva nu functioneaza si in Romania mea.

A doua povestioara:

Oh limba latina, cat de mult mi-a placut. Glumesc, in afara faptului ca nu reuseam sa iau niciodata o nota mai mare de 5 si pe deasupra sa trec anul cu media mai mare de 6, nici doamna profesoara nu ma prea ajuta cu nimic.

Ba mai mult de atat, fiind la filologie ar fi trebuit sa-mi dau mai mult silinta, cel putin asta ar fi trebuit sa fac din punctul ei de vedere. Dar fetelor, va jur, era o scorpie, doar se uita spre tine si inghetai de frica chiar daca stiai sa scrii si ce-ai visat aseara in latina.

Eu am fost mai ghinionista, ca de obicei si intr-o zi frumoasa de vara, indragostita pana peste cap de domnul din prima povestioara, care tocmai imi zambise intrasem in baie sa ma spal pe fata sa-mi revin.

In toata fericirea mea am omis total sa ma uit daca e cineva pe hol inainte sa izbesc efectiv usa de fata doamnei profesoare de latina. Chestia foarte rea este ca doamna profesoara era mica de statura si foarte slabuta, viteza cu care am deschis usa a tranti-o in fund langa usa de la baie cu nasul turtit si cu foile zburand ca-n filme pe tot holul.

Daca am mai reusit vreodata sa iau un 10 la ea? Nu. Daca am mai fost scoasa vreodata la tabla? Da, in fiecare zi pana la sfarsitul liceului.

Povestile sunt mai multe, dar va las si pe voi sa-mi povestiti ce si cum s-a intamplat in vremurile voastre pe holurile liceului vostru.